Lei - RO
Čeština
Magyar
Slovenščina
български
English (US)
English
Slovenčina
Polski
Dansk
Nederlands
Svenska
Suomi
Español
Français
Português
Deutsch (DE)
Deutsch (AT)
Deutsch (CH)
Cumpărați încă pentru 417,6 lei și primiți livrare gratuită
Cum se leagă respirația, postura și sprijinul tălpilor de funcția articulației temporomandibulare?
Când începe să doară maxilarul, cei mai mulți oameni caută cauza la nivelul dinților. Se gândesc la scrâșnitul dinților, o mușcătură incorectă sau o problemă a articulației temporomandibulare (ATM). În unele cazuri însă disconfortul poate avea legătură și cu funcționarea altor părți ale aparatului locomotor.
Fizioterapia modernă vede astăzi maxilarul ca parte a unui ansamblu funcțional mai larg. De aceea, pe lângă articulația maxilarului și mușchii masticatori, evaluează și poziția capului, funcția coloanei cervicale, modul de respirație, stabilitatea trunchiului, activitatea limbii sau calitatea sprijinului tălpilor. Acești factori pot influența încărcarea aparatului maxilar și pot contribui la apariția sau menținerea problemelor.
La prima vedere, poate părea că între tălpi și maxilar nu există nicio legătură. Din perspectiva fizioterapiei însă, corpul uman funcționează ca un sistem conectat, în care segmentele nu lucrează izolat.
Tălpile reprezintă suprafața principală de contact a corpului cu solul. Ele oferă creierului feedback continuu despre poziția corpului și participă la controlul stabilității și al coordonării mișcării. Calitatea acestei informații senzoriale influențează modul în care organismul distribuie încărcarea în ortostatism, la mers și în activitățile zilnice obișnuite.
Dacă sprijinul tălpii este modificat pe termen lung, la unele persoane acest lucru se poate reflecta în setarea posturală generală. Ulterior pot apărea schimbări în activitatea mușchilor care stabilizează bazinul, toracele sau zona coloanei cervicale. De aceea, la evaluare, fizioterapeutul urmărește adesea nu doar locul durerii, ci și felul în care pacientul se mișcă și cum folosește sprijinul pe suprafața de contact.
Asta nu înseamnă că durerea de maxilar apare din cauza tălpilor. Arată însă de ce este important să evaluăm aparatul locomotor în contexte mai largi.
O componentă importantă a funcției aparatului maxilar este modul de respirație. Persoanele care, pe termen lung, folosesc mai ales respirația toracică superioară sau respiră frecvent pe gură tind să fie mai predispuse la creșterea tensiunii musculare în zona gâtului și a umerilor. Această tensiune se poate transmite și către mușchii masticatori și zona din jurul articulației temporomandibulare.
De aceea, respirația nu este doar o chestiune de relaxare sau condiție fizică. Este o parte importantă a coordonării generale a mișcării și a stabilității corpului.
Un rol important îl are și poziția limbii. În poziția de repaus, adică atunci când nu mâncăm, nu vorbim și nu înghițim, aparatul maxilar ar trebui să fie relaxat. Buzele sunt ușor închise, fără tensiune inutilă, respirația are loc pe nas, iar limba se sprijină liber pe palat. Vârful ei se află de obicei imediat în spatele incisivilor superiori, fără să apese pe ei. Dinții de sus și de jos nu ar trebui să se atingă în această poziție – între ei ar trebui să rămână un mic spațiu. Astfel, mușchii masticatori sunt activi doar minim, iar articulația temporomandibulară nu este încărcată inutil.
Dacă funcția nu este optimă, pot apărea modificări în coordonarea musculară și, ulterior, o încărcare crescută a unor structuri ale aparatului maxilar. Din acest motiv, fizioterapeuții colaborează adesea cu specialiști în terapie miofuncțională, stomatologi sau ortodonți.
Unul dintre cele mai frecvente aspecte întâlnite la pacienții cu dureri de maxilar este poziția modificată a capului și tensiunea crescută în zona coloanei cervicale.
Capul uman cântărește aproximativ 4 până la 6 kilograme. Dacă este împins înainte pe termen lung, cresc solicitările asupra mușchilor gâtului și cefei, care trebuie să mențină această poziție. Suprasolicitarea de durată se poate manifesta prin dureri de cap, senzație de presiune în spatele ochilor, deschidere limitată a gurii sau tensiune crescută a mușchilor masticatori.
Legătura dintre funcția coloanei cervicale și zona articulației temporomandibulare este astăzi bine cunoscută și reprezintă una dintre ariile-cheie pe care fizioterapeutul le urmărește în timpul evaluării.
Durerea de maxilar nu este influențată doar de factori mecanici. Un rol important poate avea și stresul psihic. La multe persoane, stresul se manifestă prin tensiune musculară crescută sau prin încleștarea inconștientă a dinților în timpul zilei. Adesea nici nu își dau seama că țin maxilarul strâns chiar și atunci când nu vorbesc și nu mănâncă.
Suprasolicitarea pe termen lung a mușchilor masticatori poate contribui la apariția durerii, a oboselii aparatului maxilar sau a senzațiilor neplăcute în zona tâmplelor și a obrajilor. Fizioterapia nu rezolvă cauza stresului în sine, dar îl poate învăța pe pacient să perceapă mai bine tensiunea musculară inutilă.
Evaluarea fizioterapeutică a sistemului temporomandibular include aprecierea funcției articulației maxilarului, a mușchilor masticatori, a coloanei cervicale, a tiparului respirator, a controlului postural și a coordonării musculare orofaciale. O parte a evaluării este și analiza statului în picioare, a mersului și a calității sprijinului, care contribuie la postura generală.
Scopul nu este doar localizarea locului durerii, ci identificarea relațiilor funcționale care pot influența încărcarea sistemului temporomandibular. Pe baza evaluării se propune apoi o terapie orientată spre restabilirea funcției optime, reducerea suprasolicitării și îmbunătățirea coordonării neuromusculare.
Dacă te supără durerea de maxilar, încearcă să observi pe parcursul zilei câteva lucruri simple:
Răspunsurile la aceste întrebări pot sugera dacă la dificultățile tale contribuie și alți factori, dincolo de zona maxilarului.
Pune-ți de câteva ori pe zi o întrebare simplă:
„Îmi ating dinții chiar acum?”
Mulți oameni își țin dinții încleștați inconștient chiar și atunci când nu mănâncă și nu vorbesc. În poziția de repaus ar trebui să existe un mic spațiu între dinții de sus și cei de jos. Dacă dinții sunt în contact în cea mai mare parte a zilei, mușchii masticatori pot fi suprasolicitați inutil.
Acest test simplu dezvăluie adesea un obicei pe care persoana nu l-a observat ani la rând.
În terapia pacienților cu durere de maxilar, nu se concentrează doar pe articulația temporomandibulară. Îi interesează funcționarea întregului aparat locomotor și factorii care pot influența încărcarea aparatului maxilar. Scopul nu este doar să reducă durerea pe termen scurt, ci să înțeleagă cauzele suprasolicitării și să ajute pacientul să creeze condițiile pentru o îmbunătățire pe termen lung.
Pentru că schimbarea reală, de multe ori, nu începe acolo unde simțim durerea cel mai intens. Începe cu înțelegerea conexiunilor care au dus la ea.
Articolul a fost realizat în colaborare cu Lenka Vojtovič de la Centrul de fizioterapie KINISI, care îmbină abordarea profesionistă a unor fizioterapeuți cu experiență cu echipamente moderne de top. Misiunea principală a KINISI este să ajute clienții să scape de problemele acute și cronice ale aparatului locomotor, folosind cele mai noi cunoștințe științifice și cele mai moderne metode de fizioterapie. Centrul se concentrează pe o gamă largă de servicii, inclusiv fizioterapie pentru adulți și copii, fizioterapie pentru femei, fizioterapie acută și postoperatorie, fiziotraining funcțional sau îngrijire cu aparatură, contribuind astfel la corectarea funcțiilor perturbate ale corpului, care au un impact esențial asupra stării întregului aparat locomotor.
Ce te-ar mai putea interesa pe această temă?
Zákaznický servis
În prezent vă aflați pe www.premiumbarefoot.ro
Introdu e-mailul, învârte roata și îți trimitem premiul și pe e-mail.
Am trimis codul și pe e-mailul tău. Valabil până la .
Nu-i nimic, mai ai o încercare.
Nu-i nimic, încearcă data viitoare. Între timp îți trimitem noutăți și reduceri pe e-mail.
