RECENZIE LEGUANO AMALFI: eleganță unică pentru zâne și amazoane

Am testat tenișii barefoot albi leguano amalfi, pe care abia îi simți în picioare. Eleganță împletită cu confort maxim pentru orice ocazie.

Până acum nu avusesem nicio experiență personală cu încălțămintea barefoot. Nu sunt fană tocuri sau pantofi eleganți de damă și, de obicei, îmi petrec cea mai mare parte a verii în încălțăminte ușoară, dar mai fermă. De aceea, pentru prima întâlnire cu barefoot am ales tenișii albi leguano amalfi, care arată foarte bine și se potrivesc cu orice ținută – nu doar de vară. Și cum poartă numele orașului meu italian preferat, Amalfi, cel mai bine era să-i testez chiar în Italia.

Principalele plusuri:

• pantofii sunt foarte comozi
• șireturile stau strânse ferm și nu se desfac singure pe parcursul zilei
• nici după prima purtare nu mi-au provocat nici măcar o bășică (de care, în mod normal, sufăr când port încălțăminte nouă)
• pantofii sunt foarte ușori și aproape că nu îi simți în picioare
• sunt ușor de împachetat și îi pui fără probleme în orice bagaj care pare deja plin ochi
• nici la temperaturi ridicate nu îți este cald în ei
• dantela fină arată elegant, așa că îi poți purta și la ocazii mai festive

Principalele minusuri:

• culoarea albă se murdărește foarte ușor, așa că pantofii trebuie spălați mai des; nu-i nimic, pantofii leguano sunt făcuți pentru spălări regulate la mașină

Caracteristici de bază și evaluare

LEGUANO AMALFI White sunt pantofi fabricați în Germania și inspirați de Italia. Sunt o combinație între o țesătură moale, plăcută, și o talpă subțire și flexibilă și oferă un confort neobișnuit.

Încălțarea și descălțarea sunt, în mare, la fel ca la orice alți teniși. Diferența o simți însă chiar din primii pași. Deși până acum nu purtasem niciodată acest tip de pantofi, nu am simțit nicio clipă cel mai mic disconfort. Nu m-au durut picioarele sau tălpile, iar de bășicile pe care le fac de obicei la fiecare pereche nouă nici nu a fost vorba. Pantofii se așază perfect, urmăresc excelent forma piciorului și terenul, iar mersul în ei este plăcut și sprinten.

Cromatica urmează tendințele actuale, iar albul chiar se potrivește cu aproape orice. Este în același timp șic și elegant, așa că îi poți purta la fel de bine cu blugi, cu fustă sau cu rochii de ocazie. Din păcate, din cauza tălpii subțiri, acești teniși se murdăresc ușor și repede, așa că au nevoie de spălări mai dese, lucru care însă nu îi deteriorează în niciun fel.

Dantela fină de pe partea superioară arată elegant, dar murdăria se prinde mult mai ușor în ea. Din cauza suprafeței textile, nu poți curăța pantofii rapid – de exemplu, doar ștergându-i cu o cârpă umedă. Pur și simplu, fără spălări ocazionale nu se poate.

Testare pe teren

Orașe

Am ridicat tenișii din magazin și, după doar două zile, am plecat cu ei în sudul Italiei, mai exact în Apulia, unde mă aștepta o săptămână de ședințe foto și călătorii prin orașele și satele de acolo. Prognoza anunța temperaturi de peste 30 °C și aveam mici emoții cum voi face față drumului în pantofi complet noi – și încă închiși. Până la urmă s-a dovedit că orice grijă era complet inutilă.

Chiar și la temperaturi ridicate, aproape că nu i-am simțit în picioare și nici după purtare intensă, șapte zile din șapte și o medie de 25 de mii de pași pe zi, nu am avut nici măcar o bășică sau altă urmă de presiune. Pantofii amalfi și-au făcut cinste numelui și în Italia s-au simțit ca acasă.

Singurul mic obstacol au fost suprafețele netede ale pavajului urban de acolo – în orașele vechi este puțin diferit față de cel cu care suntem obișnuiți acasă. Străzile sunt pavate cu blocuri de piatră deschisă la culoare, care în unele zone mai circulate (cel mai des bordurile de la trecerile de pietoni) seamănă mai degrabă cu o podea ceruită. Pe ele, pantofii pot aluneca ușor.

La fel se comportă și pe cuburi de sticlă (în fața unor magazine acest tip de pavaj este destul de obișnuit în Italia) sau pe suprafețe lăcuite și ude (treceri de pietoni proaspăt vopsite etc.). În Praga sau în alte orașe din Cehia, de obicei nu trebuie să îți bați capul cu problema asta.

O diferență mult mai vizibilă între alergatul prin satele din Apulia și Praga a fost curățenia, despre care am tot vorbit. Pentru că sunt cu adevărat pasionată de mers pe jos și încerc să rezolv majoritatea deplasărilor prin oraș – fie acasă, fie în străinătate – pe jos, această „uzură” se vede, din păcate, repede pe aspectul pantofilor.

În timp ce în centrele orașelor vechi italiene este relativ curat, într-un mare oraș aglomerat situația este, desigur, alta. Așa că, în timp ce în Italia mi-am spălat pantofii abia o dată, în Praga ar merita mașina de spălat deja după doar două zile de purtare de dimineața până seara.

Stânci

Coasta Apuliei este stâncoasă, superbă și îți taie respirația. Evident că nu am rezistat plimbărilor deasupra mării și am părăsit des aleile comode și sigure ale orașelor vechi. Nici pe un astfel de teren pantofii nu m-au dezamăgit nici măcar o dată. Talpa a aderat la stânci fără nicio problemă, nu a alunecat, iar fiecare pas a fost sigur și ferm, fără să simt vreo urmă de nesiguranță.

Înțeleg că este încălțăminte de oraș, nu de trekking, însă dacă în călătoriile tale vei vrea din când în când să te abați și pe teren natural, cel mai probabil te poți baza pe ei.

Marea

Așa cum acești teniși nu sunt încălțăminte de trekking, probabil că nici pentru apă nu sunt gândiți. Totuși, de mai multe ori am fost nevoită să înot cu ei în mare. Când te plimbi toată dimineața prin port, fotografiezi pescari bătrâni, brăzdați de riduri, și privești fascinată toate capturile lor zilnice, printre care se află și nenumărați arici de mare, devii destul de nervoasă la gândul că trebuie să intri în apă direct de pe stânci.

Orășelele Molfetta și Trani, la nord-vest de Bari, sunt pe litoral și te poți scălda chiar în centrul orașului vechi, imediat sub lăcașurile de cult locale. Cine ar putea rezista? Digurile din piatră se transformă la prânz într-o plajă urbană ocupată doar de localnici, însă intrarea în apă dintr-un astfel de teren e totuși mai „cu adrenalină”. Așa că mi-am asumat riscul și am intrat în mare pe bolovani acoperiți de alge chiar și cu tenișii în picioare.

Din nou: parcă nici nu îi aveam în picioare. M-au ajutat să-mi depășesc teama de țepii aricilor de mare și de pietrele alunecoase, așa că am putut să mă răcoresc fără probleme în zilele toride. Apa sărată, se pare, nu le-a făcut niciun rău, iar după o baie serioasă culoarea lor s-a apropiat din nou puțin mai mult de alb.

Cu siguranță nu sunt pantofii care să înlocuiască încălțămintea clasică de apă, dar la nevoie pot servi și așa, din când în când. Și pentru că vara asta nu am avut parte de ploaie, le-am testat rezistența la apă măcar în felul acesta.

La cultură

Chiar dacă pentru mine, în primul rând, contează mereu partea practică și mai ales confortul, din când în când trebuie să arătăm bine și noi, fetele. Din punctul acesta de vedere, pantofii își fac treaba perfect. Îi port în oraș și la birou, îi port când predau cursuri de fotografie în sală și pe teren și îi încalț și când merg la teatru sau la un vernisaj. În toate cazurile, atât eu, cât și pantofii, stârnim multă admirație.

Este cu adevărat un model pe care îl poți purta cu orice ținută. Dacă ai un apartament mic și un pantofar și mai mic, o astfel de practicitate chiar îți prinde bine.

Evaluare finală

Nu sunt genul de femeie care are altă încălțăminte pentru fiecare ținută. Când îmi place un model, sunt în stare să merg cu el toată sezonul – și adesea nu doar unul. Modelul acesta este extrem de comod, arată foarte bine și mi-a plăcut din prima, de la primul „pas” împreună.

De aceea sper că spălările mai dese nu le vor face vreun rău semnificativ și că voi putea alerga cu ei prin orașe până la prima zăpadă din acest an. Pentru că sunt absolut grozavi.

Johana Kupčáková, originară din České Budějovice, este absolventă și, din 2013, și lector la Școala de Fotografie Creativă din Praga. Se ocupă mai activ de fotografie din 2008. În acest timp a participat la mai multe expoziții de grup și personale, în țară și în străinătate, iar fotografiile ei au fost publicate în câteva publicații de fotografie. În 2012 a obținut premiul „Fotografa anului” al revistei FotoVideo, fotografiile ei au apărut în prestigiosul calendar Nikon și este membră activă a comunității internaționale de fotografie Women Street Photographers.

A ajuns la fotografie datorită celei de-a doua pasiuni a ei – călătoriile. Tocmai aceste două hobby-uri mari încearcă să le îmbine activ. Deși cei din jur o percep mai degrabă ca pe o fotografă versatilă, se concentrează în principal pe fotografia umanistă și pe scenele din viața de zi cu zi asociate acesteia.

Încotro te vor purta pașii:

• Renunță la șosete: chiar și încălțat(ă) poți să te simți confortabil „ca desculț(ă)” și să ai picioare proaspete
• Sfaturi pentru alegerea încălțămintei barefoot de drumeție: ca să te țină bine și mult timp
• Materiale pentru pantofi barefoot: de la clasice la noutăți inovatoare
• Cum să-ți măsori corect piciorul și de ce pantofii barefoot au nevoie de un adaos