Diastaza – separarea mușchilor abdominali poate afecta pe oricine, nu doar femeile după naștere

Ai încă o burtică proeminentă, deși ai revenit deja la greutatea de dinainte de sarcină. Te doare spatele sau bănuiești că planșeul pelvin nu este chiar în formă. Te supără un abdomen umflat, tare sau dureros. Nu mai ai randament în sportul tău preferat și simți centrul corpului ca pe o parte „deconectată”. Poate fi vorba de diastază – un subiect sensibil nu doar pentru proaspetele mame.

Ce este diastaza

Diastaza este denumirea pentru separarea mușchilor drepți abdominali. Mușchiul drept abdominal formează, imaginar, o bandă în partea din față, de la torace până la osul pubian. Este împărțit în jumătatea dreaptă și cea stângă, deci vorbim despre o pereche de mușchi. La mijloc sunt uniți printr-o linie de țesut conjunctiv numită linea alba. Este vorba despre un țesut conjunctiv ferm, fără vase de sânge, care, sub acțiunea forțelor și a presiunii, se poate întinde lateral, se poate subția și slăbi. 

Pentru că țesutul conjunctiv nu este un sistem de susținere la fel de bun, cavitatea abdominală se poate deforma vizibil. În picioare, de obicei o percepem ca pe o burtică proeminentă. Întins(ă) pe spate, putem observa o „adâncitură/șanț” și, la mișcări de forță, în mijlocul abdomenului apare așa-numitul „acoperiș”.

„După nașterea fiului meu am simțit că ceva nu este în regulă cu corpul meu. Burtica nu se retrăgea după lăuzie așa cum mă așteptam. Mă uimea că dimineața aveam abdomenul plat, iar seara umflat ca un balon. Mă neliniștea și faptul că, atunci când stăteam întinsă pe spate, se forma o adâncitură mare în centrul corpului și puteam observa (și simți sub degete) mișcarea anselor intestinale. Dar cel mai greu în perioada aceea a fost că nemulțumirea față de „noul” corp și stresul s-au reflectat în îngrijirea fiului meu nou-născut.” Anna Nováková – instructor în sistemul COREyoga.cz

Video

Cine se confruntă cel mai des cu diastaza

Cel mai des întâlnim diastaza la femeile însărcinate, unde, ca urmare a schimbărilor hormonale și a presiunii interne din timpul sarcinii, partea stângă și cea dreaptă a mușchiului se separă, iar țesutul conjunctiv relaxat (linea alba) nu le poate menține, astfel încât între cele două jumătăți se formează un spațiu. 

Factori de risc pentru apariția diastazei:

• creștere rapidă în greutate în sarcină, 
• vârsta mamei peste 35 de ani, 
• sarcini la interval scurt una după alta, 
• femei cu perete abdominal slăbit încă înainte de sarcină,
• femei cu uter excesiv distins (sarcină multiplă sau făt mare). 

„De atâtea ori mi-am spus: de ce tocmai eu trebuie să am diastază. Dar ce am făcut ca să previn această problemă? Am fost calmă, echilibrată și atentă la nevoile corpului meu? Nu – mereu pe fugă, într-un carusel emoțional și cu milioane de gânduri dezordonate. Asta s-a reflectat în postura mea și în mișcarea de zi cu zi (ușor aplecată înainte și cu o încărcătură de poveri importante). Corpul m-a încetinit, mi-a arătat clar că acest stil de viață mi-ar putea face mult rău.” Anna Nováková – instructor în sistemul COREyoga.cz

Însă fiecare dintre noi se naște cu o separare a mușchilor drepți abdominali; pe parcursul dezvoltării psihomotorii, prin încărcare, fie dispare complet, fie rămâne, se poate forma din nou, se poate lărgi și se poate închide din nou (este reversibilă). Așadar, diastaza îi poate afecta și pe bărbați (în special pe cei care iau în greutate în zona abdomenului, cu laxitate crescută sau congenitală a țesutului conjunctiv, sportivi de forță, persoane care ridică greutăți mari sau care au un job sedentar pe termen lung). La bebeluși și copii mici întâlnim diastaza ne-fiziologică mai ales dacă au stat des în flexie (sisteme de purtare, scaune auto, leagăne), tușesc frecvent (de exemplu, astmaticii), împing des (cei care se confruntă mult timp cu „colici/gaze” sau constipație).

Cum faci autoevaluarea:

• întinde-te pe spate, îndoaie membrele inferioare, cu tălpile pe podea,
• așază degetele unei mâini pe buric, cu palma orientată spre cap,
• expiră, relaxează abdomenul și ridică încet capul,
• pe marginile degetelor vei simți muchiile ferme ale mușchiului drept abdominal (dacă există separare), iar sub degete vei simți țesut moale,
• estimează lățimea (un deget, două, trei…) și apoi apasă degetele mai adânc în abdomen.

Reușești? Intri adânc? Atunci țesutul conjunctiv este, cel mai probabil, slăbit. Repetă aceeași procedură pe toată lungimea lineei albe – de la simfiza pubiană până la coastele inferioare.

Când să începi să te ocupi de diastază:

• poți introduce 2 sau mai multe degete,
• țesut conjunctiv relaxat, degetele intră mult în profunzime,
• CORE slăbit în general,
• incontinență,
• dureri lombare,
• hernie.

De ce merită acest subiect atenția ta

La un procent mare de mame, diastaza este vizibilă la scurt timp după naștere. Dacă este vorba despre o diastază mică, nu trebuie să te sperii imediat. Sarcina a durat 9 luni și nu se poate aștepta ca, în câteva zile după naștere, corpul să revină la forma inițială. Dacă structurile moi (mușchi și fascii) lucrează împreună, abdomenul se va retrage treptat. Timpul de recuperare după naștere este individual pentru fiecare mamă (recuperarea după cezariană este, de obicei, mai lungă). 

Este important să conștientizezi că diastaza în sarcină este un lucru natural (la urma urmei, uterul trebuie să se mărească de până la 700 de ori pentru a crea suficient spațiu pentru bebeluș), însă după naștere mama poate susține închiderea ei sau chiar închiderea completă. Partea fizică merge mână în mână cu cea psihică, iar micile sau marile dificultăți pot influența semnificativ viața de zi cu zi și viața intimă.

Știai că până la 75 % dintre persoanele cu diastază au trecut printr-o operație abdominală (de exemplu, cezariană)?

Mamele pleacă din maternitate informate despre îngrijirea de bază a bebelușului, dar foarte des neinformate despre îngrijirea de bază a propriei persoane – cum să stea întinse, să stea jos, să stea în picioare, să se miște, să poarte bebelușul, să se aplece după bebeluș, cum să aibă grijă de abdomen, cum să facă exerciții, când să înceapă exercițiile, cum să verifice diastaza, ce să evite sau pe cine să caute dacă suspectează o stare ne-fiziologică. 

Până la 90 % dintre lăuze nu cunosc termenul „diastază”, deși centrul corpului adăpostește organe esențiale pentru viață, creează postura corpului și de aici pornește orice mișcare. Disfuncția lui se manifestă de obicei în întreg aparatul locomotor, prin amorțeală sau dureri, diverse tracțiuni, tensiuni și disconfort general.

Problemă estetică sau de sănătate?

De cele mai multe ori, diastaza deranjează din punct de vedere estetic (burtica proeminentă), fără ca oamenii să își dea seama că prin corectare contribuie în mod esențial la sănătatea și vitalitatea lor. Dacă mușchii CORE (4 structuri musculare = mușchiul transvers abdominal, mușchii profunzi ai spatelui, diafragma și planșeul pelvin) nu știu să lucreze sau sunt „decuplați” pe termen lung, iar diastaza se lărgește, atunci se poate ajunge la următoarele:

• postură incorectă,
• dureri (nu doar) în zona centrului corpului, dureri articulare, migrene,
• probleme ale coloanei (dureri lombare), risc mare de hernie de disc,
• apariția herniei ombilicale,
• lipsa protecției pentru organe,
• probleme digestive și intestinale,
• funcționare deficitară a aproape tuturor mușchilor de la pelvis până la cap.
• funcție deficitară a diafragmei,
• funcție deficitară a planșeului pelvin – incontinență/prolaps al organelor pelvine.

Mai multe informații despre diastază găsești în cartea Diastáza.

Acum știi deja că acel „vârf amuzant” de pe burtica ta este diastază. Te deranjează pe termen lung unele dintre simptomele de mai sus și obiectivul tău imediat este să scapi de diastază. În episodul următor vei citi cum să scapi de diastază o dată pentru totdeauna și cum, și în acest caz, piciorul tău joacă un rol important.

Articolul a fost realizat în colaborare cu Anna Nováková, fondatoarea COREYOGA.CZ.

Te-ar mai putea interesa pe acest subiect:

• Exerciții pentru picioare – Curs de bază online
• Glezne valgus și genunchi în X
• Mișcarea este o nevoie, o bucurie și un remediu