Alegerea ghiozdanului de școală pentru copil nu ține doar de aspect. Împreună cu fizioterapeuta Lucie Ternová am analizat cum influențează ghiozdanul postura, la ce să fii atent(ă) când îl alegi și cum îi poți ajuta pe copii să înceapă școala fără o povară inutilă.
Caiete noi, creioane colorate ascuțite, tricoul călcat pentru prima zi – pentru începutul școlii se bifează o mulțime de detalii. Unul dintre ele este însă adesea subestimat, deși copilul îl poartă zilnic în spate: ghiozdanul de școală. Despre de ce contează atât de mult alegerea lui și la ce să fii atent(ă), am discutat cu fizioterapeuta Lucie Ternová.
Trecerea de la grădiniță la școală este pentru corpul copilului o schimbare mult mai mare decât își dau seama adesea părinții. La grădiniță, copiii se mișcau toată ziua, iar ghiozdanul îl purtau doar ocazional.
Odată cu intrarea în clasa I, totul se schimbă de la o zi la alta – copilul stă în bancă cel puțin patru ore pe zi și, pe lângă asta, trebuie să poarte zilnic un ghiozdan plin cu manuale și caiete. Un corp obișnuit cu mișcarea trebuie, dintr-odată, să facă față unei încărcări statice pentru care nu este pregătit.
Un ghiozdan ales greșit sau reglat incorect poate duce ușor la dureri de cap și de spate, postură defectuoasă și oboseală inutilă. Există, desigur, școli care țin cont de acest lucru și, în clasele mici, aproape că nu le dau copiilor nimic de dus acasă – însă, deocamdată, este mai degrabă o excepție decât o regulă.
Potrivit Luciei Ternová, la baza tuturor stă o regulă simplă: nici cel mai bun ghiozdan nu poate compensa o greutate nepotrivită pentru corpul copilului.
Ca reper general, greutatea ghiozdanului cu tot cu conținut nu ar trebui să depășească 10–15% din greutatea copilului – iar și aici contează constituția. Ca idee: la un copil de clasa I care cântărește în jur de 20 kg, ghiozdanul cu tot ce are în el ar trebui să aibă maximum 2–3 kg.
Dacă ghiozdanul nu i se potrivește copilului – fie prin greutate, fie prin construcție – i se modifică centrul de greutate. Corpul încearcă să compenseze cum poate: ridică umerii, suprasolicitând mușchii gâtului, sau se apleacă din trunchi ca să țină greutatea din spate.
La copiii cu hipermobilitate, acest lucru se poate vedea și în postura generală – se accentuează prăbușirea gleznelor spre interior sau rotirea vârfurilor picioarelor spre interior. Un ghiozdan nepotrivit nu afectează doar spatele, ci alinierea întregului corp.
Din perspectiva fizioterapiei, alegerea clar mai bună este ghiozdanul. Datorită materialului mai flexibil, se adaptează mai bine formei spatelui copilului, iar bretelele se așază mai bine pe umeri și pe șolduri.
În plus, ghiozdanul este, în majoritatea cazurilor, mai ușor decât servieta, ceea ce contează mai ales la copiii mai mici și mai firavi. Servietele sunt mai potrivite pentru copiii cu o constituție mai robustă, care pot duce mai ușor o construcție mai rigidă și mai puțin flexibilă.
Nu există un „cel mai bun ghiozdan” universal. Potrivirea unui model anume depinde de corpul copilului – în special de lățimea umerilor, lungimea trunchiului și nivelul de musculatură.
De aceea, este mereu bine să probezi ghiozdanul pe copil, nu doar să îl estimezi după mărime sau vârsta de pe ambalaj. Hai să vedem la ce merită să fii atent(ă) când alegi un ghiozdan de școală:
Mărimea ghiozdanului este adesea subestimată, deși este unul dintre parametrii de bază care decid cât de confortabil îl va purta copilul. Ghiozdanul ar trebui:
Un ghiozdan prea mare se poartă mai greu, pentru că îi este dificil copilului să îl stabilizeze.
Cu cât ghiozdanul gol este mai ușor, cu atât mai bine. Înainte să fie umplut cu manuale, el are deja propria greutate – iar aceasta intră în limita totală de 10–15% din greutatea copilului, la fel ca și conținutul. De aceea merită să alegi materiale mai ușoare.
Ghiozdanul ar trebui să aibă întotdeauna cel puțin o curea de piept – aceasta ajută la menținerea bretelelor pe umeri și crește stabilitatea la mers.
La copiii de clasa I, care sunt încă mici și abia se obișnuiesc să poarte manuale, sau atunci când conținutul este greu, ghiozdanul ar trebui să aibă mereu și curea lombară. Aceasta ajută la distribuirea greutății pe întreg trunchiul și transferă o parte din încărcare pe bazin, în loc să stea doar pe umeri. La copiii mai mari nu mai este o condiție obligatorie.
Caută bretele late și moi, cu o căptușeală de calitate, care protejează umerii și claviculele de presiune – mai ales la copiii mai osoși, la care bretelele subțiri se pot „tăia” ușor în piele. Importantă este și posibilitatea de reglaj suficient de lungă.
Ghiozdanul ar trebui să aibă spațiul interior bine compartimentat. Dacă are un singur compartiment mare, dezordonat, în care conținutul se mișcă liber la mers, îi afectează copilului stabilitatea și echilibrul. Copilul trebuie atunci să compenseze constant, fără să-și dea seama, încărcătura care se deplasează, ceea ce complică mersul inutil.
La alegere, gândește-te și la un material rezistent, care să suporte purtarea frecventă, căderile pe jos și eventual ploaia. La fel, merită elemente reflectorizante de calitate și o deschidere ușoară.
În schimb, nu este atât de important dacă ghiozdanul are cele mai multe buzunare, cât de scump este brandul sau dacă are o etichetă „ortopedic”. Mult mai important este ca ghiozdanul să i se potrivească cu adevărat copilului.
Am ținut cont de acești parametri și când am ales modelele concrete pe care le găsești la noi – avem în ofertă ghiozdane Baagl, care îi îndeplinesc foarte bine. Pentru inspirație, îți lăsăm câteva recomandări cu care poți începe.
Pentru copiii mici și firavi din clasa I este ideal ghiozdanul BAAGL AIRY – cu o greutate de doar 750 g, se numără printre cele mai ușoare de pe piață. Are spate ergonomic, bine ventilat, bretele de piept și curea lombară reglabile și închidere magnetică, pe care copilul o poate deschide și închide ușor singur.
Pentru un copil mai robust sau mai înalt se potrivește servieta BAAGL ZIPPPY cu corp întărit. Sistemul de spate se poate ajusta în funcție de înălțimea copilului, iar servieta, datorită bazei rigide, suportă o încărcare mai mare (greutate 1 100 g, volum 18 l, capacitate de încărcare 6 kg).
Pentru copiii mai mari, aproximativ din clasa a III-a, când este nevoie să poarte mai multe manuale și caiete, recomandăm seria de ghiozdane BAAGL SKATE. Are trei compartimente separate, inclusiv un buzunar pentru laptop sau tabletă, iar cu un volum de 25 l și o capacitate de încărcare de 7 kg oferă suficient spațiu pentru echipamentul școlar în creștere, cântărind în același timp doar 850 g.
Chiar și cel mai bine ales ghiozdan îl ajută pe copil doar dacă este reglat corect și purtat cum trebuie. Hai să vedem cum:
Strânge-le astfel încât ghiozdanul să stea cât mai aproape de spate și să nu atârne departe în spatele copilului, nici sprijinit pe fese. Una dintre cele mai frecvente greșeli este purtarea pe un singur umăr – încărcarea se distribuie inegal și coloana este solicitată unilateral.
Partea superioară a ghiozdanului ar trebui să urmeze aproximativ înălțimea umerilor – să nu iasă mult deasupra capului, dar nici să stea prea jos. Marginea inferioară ar trebui să se termine aproximativ în zona lombară, nu să ajungă până pe fese.
Cureaua de piept trebuie prinsă mereu – ține bretelele la locul lor și crește stabilitatea la mers și alergare; ar trebui să stea aproximativ la mijlocul pieptului și să nu îl strângă pe copil.
Cureaua lombară, dacă ghiozdanul o are, folosește-o mai ales când este încărcat mai mult sau când copilul are un drum mai lung până la școală. Cureaua lombară transferă o parte din greutate de pe umeri pe șolduri. Ar trebui să stea pe partea superioară a bazinului, pe oasele șoldului, nu în jurul taliei sau pe burtă.
Și împachetarea ghiozdanului are regula ei: manualele mai mari și mai grele trebuie puse cât mai aproape de spate, iar lucrurile mai ușoare, precum penarul sau gustarea, pot rămâne mai departe, de exemplu în buzunarele din față.
În practică, însă, se întâmplă adesea exact invers – obiectele mici ajung cel mai aproape de spate, iar cărțile voluminoase în față. Astfel, centrul de greutate se mută departe de corp, iar copilul încearcă să compenseze ghiozdanul împachetat greșit fie aplecându-se în față, fie – dacă nu are suficientă forță – dimpotrivă, arcuindu-se pe spate.

Merită să verifici din când în când reglajul bretelelor și al curelelor – copiii cresc repede, iar ce se potrivea la începutul anului școlar poate să nu mai fie potrivit după câteva luni.
Totuși, un ghiozdan ales și împachetat corect este doar jumătate din succes. La fel de important este ce face copilul cu corpul lui în restul zilei.
Odată cu începerea școlii, copiilor li se reduce brusc doza zilnică de mișcare naturală cu care erau obișnuiți la grădiniță – iar acest „gol”, spune Lucie Ternová, trebuie completat conștient.
Ajută, de exemplu, timpul petrecut după-amiaza în parc sau la locul de joacă ori un sport practicat regulat, care îi aduce copilului înapoi măcar o parte din mișcarea pe care o pierde la școală.
Dacă este posibil, este bine ca în clasa I și a II-a ghiozdanul spre și de la școală să fie purtat de părinte, pentru a-i reduce măcar parțial copilului povara pe care o aduce școala.
Iar dacă ar fi să rămâi cu un singur lucru din toate recomandările, acesta este: pe drumul spre și de la școală mergeți pe jos sau cu transportul public, nu cu mașina. Tocmai acest obicei mic, dar zilnic, poate compensa cel mai sigur lipsa de mișcare.
Cum îți dai seama că ceva nu este în regulă? Merită să fii atent(ă) la aceste semnale:
Dacă ți se pare că ghiozdanul este greu sau copilul se plânge de el, cel mai simplu este să folosești un cântar și să verifici dacă se încadrează încă în limita menționată de 10–15% din greutatea copilului.
Lucie Ternová adaugă că, din experiența ei, postura se schimbă la trecerea de la grădiniță la școală mai ales din cauza lipsei de mișcare. Dacă însă copilul are suficientă mișcare și, în același timp, poartă un ghiozdan cu greutate adecvată, dar tot se plânge de dureri ale aparatului locomotor, este indicat să mergeți la un fizioterapeut pediatru.
Un ghiozdan ales și reglat corect îi economisește copilului, zi de zi, o povară inutilă și, împreună cu suficientă mișcare, îl ajută să înceapă școala mai ușor.
Articolul a fost realizat în colaborare cu fizioterapeuta Lucie Ternová. Lucie este fizioterapeută pediatrică, axată în principal pe osteopatia la copii. Este și antrenoare certificată în metoda prof. Pavla Koláře — stabilizare neuromusculară dinamică. Mai multe informații și recomandări găsești pe Instagramul ei @mamasport.cz.

În prezent vă aflați pe www.premiumbarefoot.ro