Cum îți pregătești copilul pentru grădiniță, ca plecările de dimineață să nu se transforme în episoade cu lacrimi? Îți împărtășim sfaturi testate, atât pentru pregătire, cât și pentru adaptare.
Sunt mama unei fetițe de patru ani, Sárinka, și a unui băiețel de șase ani, Samík. Dintre toate variantele posibile, am ales o grădiniță de stat clasică, cu grupe mixte. Am acordat multă atenție pregătirilor pentru acest pas important din viața copiilor mei și îmi face plăcere să împărtășesc cu voi cum a decurs totul, astfel încât și pentru copiii voștri grădinița să devină un loc la care se duc cu drag – pentru prieteni noi și experiențe frumoase.

Este important să vorbiți cu copiii despre grădiniță într-un mod pozitiv și realist și să încercați să evitați „speriatul” cu grădinița, ca cei mici să nu o perceapă negativ și să nu se teamă să meargă acolo.
Mie mi-a fost de mare ajutor, înainte și pe parcursul anului de grădiniță, să recreez cu Samík anumite situații folosind lego. Ne jucam cu figurinele „de-a grădinița”, copiam programul unei zile la grădiniță și chiar inventam diverse situații, pe care apoi le rezolvam prin joc de rol (de exemplu: cineva îmi ia jucăria, nu reușesc să-mi închid geaca, un coleg m-a lovit, mi-e dor de mama/tata…).
La pregătirea pentru grădiniță vă pot ajuta mult cărțile pentru copii pe această temă. Datorită lor, copiii își pot imagina mai bine ce îi așteaptă la grădiniță, iar și după ce încep grădinița vor cere să le citiți din ele, pentru că le va plăcea că descriu situații pe care le cunosc deja foarte bine de acolo.

Ce le ușurează cu siguranță copiilor șederea la grădiniță este nivelul lor de autonomie: să se poată îmbrăca și încălța cu puțin ajutor, să mănânce singuri, să folosească toaleta, să se spele pe mâini cu săpun, să folosească batista, să strângă jucăriile după ei… Desigur, educatoarele îi ajută cu drag la toate, însă cu cât copilul este mai independent, cu atât se va simți mai încrezător și nu va ajunge în situații în care să se simtă neputincios.
Îmbrăcatul și încălțatul le puteți face mai ușoare și voi, alegând haine și încălțăminte potrivite.

Probabil de plecările de dimineață la grădiniță se tem cel mai mult părinții, pentru că uneori sunt însoțite de plâns și de lipsa de chef a copiilor de a merge. Cei mici încearcă adesea să vă convingă să îi lăsați acasă. Din experiență vă spun: nu faceți asta (și mie mi-au spus toți atunci, dar aveam impresia că eu știu cel mai bine), pentru că ei își amintesc foarte bine. Samík a încercat apoi de câteva ori din nou și spunea: „Dar ții minte cum am plâns tare într-o zi și m-ai lăsat acasă?”
Poate un sfat pentru copiii care plâng: nu îi duceți în brațe până la grădiniță și nu îi țineți în brațe în vestiar ridicându-i. Apoi îi va fi foarte greu copilului să se desprindă de voi. Mai bine luați-l de mână sau puneți-vă în genunchi lângă el și îmbrățișați-l.

La noi adaptarea a decurs fără probleme majore, însă pentru că anul trecut mi-au scris multe mame care nu au avut același noroc, am cerut ajutorul urmăritorilor mei și am adunat câteva idei care îi pot ajuta pe copii. Chiar dacă, în cele mai multe cazuri, cel mai mult ajută timpul:
Copiii plâng pentru că voi sunteți cel mai prețios lucru din viața lor și, când pleacă la grădiniță, se tem că vă vor pierde. Fiți înțelegători și încercați să îi liniștiți.

După ce ajungeam acasă, Samík era mereu încântat că e din nou lângă jucăriile lui și, de cele mai multe ori, se ducea imediat să se joace, lucru pe care îl apreciam. Ce mi-a plăcut mai puțin a fost că își descărca unele frustrări pe Sárinka, lucru pe care până atunci nu îl făcea. De obicei era o reacție la ceva ce i se întâmplase la grădiniță.
Îi repetam mereu că, dacă cineva îi face ceva ce nu îi place, trebuie să spună imediat și să arate clar că nu îi place. A preluat multe lucruri neplăcute de la copiii de la grădiniță (replici obraznice, provocări, grimase) și apoi încerca să le aplice și acasă, ceea ce a fost o mare probă de răbdare pentru noi toți.
Trebuie să vă obișnuiți cu ideea că, odată cu începerea grădiniței, copilul vostru va fi influențat și de alți oameni în afară de voi și că asta face parte din viață.
Copiii își țin emoțiile sub control la grădiniță, iar când ajung acasă, într-un mediu familiar, în siguranță, își dau drumul la emoții. Asta poate fi greu pentru toată lumea. Mi s-a întâmplat de câteva ori ca cei mici să se certe deja în vestiar sau în mașină, să răspundă obraznic sau pur și simplu să nu asculte. Mă durea și uneori trebuia să îmi iau timp să trec peste, însă e important să nu o luați personal și să vă spuneți că „e doar o perioadă”.

Lucie @schoolofmylife
În primul rând, mama a doi copii mici: Samuel (6 ani) și Sára (4 ani). Sunt absolventă a Facultății de Pedagogie a Universității Caroline, iar studiile mele influențează în mare măsură și conținutul pe care îl creez pe rețelele sociale și pe blog, unde sunt activă de când s-a născut Samík.

În prezent vă aflați pe www.premiumbarefoot.ro
Introdu e-mailul, învârte roata și îți trimitem premiul și pe e-mail.
Am trimis codul și pe e-mailul tău. Valabil până la .
Nu-i nimic, mai ai o încercare.
Nu-i nimic, încearcă data viitoare. Între timp îți trimitem noutăți și reduceri pe e-mail.