Cum îți pregătești copilul pentru grădiniță, ca plecările de dimineață să nu se transforme în misiuni cu lacrimi? Îți împărtășim sfaturi testate, atât pentru pregătire, cât și pentru adaptare.
Sunt mama Sárinkăi, care are patru ani, și a lui Samík, care are șase ani. Dintre toate variantele posibile, am ales o grădiniță de stat clasică, cu grupe mixte. Am acordat multă atenție pregătirilor pentru acest pas important din viața copiilor mei și mă bucur să împărtășesc cu voi cum a decurs totul, astfel încât și pentru copiii voștri grădinița să devină un loc la care se gândesc cu bucurie – pentru prieteni noi și experiențe frumoase.

Este important să vorbiți cu copiii despre grădiniță într-un mod pozitiv și realist și să evitați genul acela de „speriat cu grădinița”, ca să nu o perceapă negativ și să nu le fie teamă să meargă acolo.
La mine, înainte și pe parcursul anului de grădiniță, a funcționat foarte bine să recreez cu Samík anumite situații cu ajutorul lego-ului. Ne jucam de-a grădinița cu figurinele, copiam programul zilei de la grădiniță și eu chiar inventam diverse situații, pe care apoi le rezolvam prin joc de rol (de exemplu: cineva îmi ia jucăria, nu reușesc să-mi închid geaca, un coleg m-a lovit, mi-e dor de mama/tata…).
La pregătirea pentru grădiniță vă pot ajuta mult cărțile pentru copii pe această temă. Datorită lor, copiii își imaginează mai ușor ce îi așteaptă la grădiniță, iar și după ce încep grădinița vor cere să le citiți din ele, pentru că le va plăcea că descriu situații pe care le cunosc deja foarte bine de acolo.

Ce le ușurează copiilor șederea la grădiniță este, cu siguranță, nivelul lor de autonomie: să se poată îmbrăca și încălța cu puțin ajutor, să mănânce singuri, să folosească toaleta, să se spele pe mâini cu săpun, să folosească batista, să strângă jucăriile după ei… Desigur, educatoarele îi ajută cu drag la toate, însă cu cât copilul este mai independent, cu atât se va simți mai încrezător și nu va ajunge în situații în care să se simtă neputincios.
Îmbrăcatul și încălțatul le puteți ușura și voi, alegând haine și încălțăminte potrivite.

Probabil că de plecările de dimineață la grădiniță se tem cel mai mult părinții, pentru că uneori sunt însoțite de plâns și de refuzul copiilor de a merge. De multe ori, copiii încearcă să vă convingă să îi lăsați acasă. Din experiență vă spun: nu faceți asta (și mie mi-a spus toată lumea atunci, dar aveam impresia că eu știu cel mai bine), pentru că ei țin minte foarte bine. Samík a încercat apoi de câteva ori din nou și spunea: „Dar ții minte cum am plâns tare într-o zi și m-ai lăsat acasă.”
Poate un sfat pentru copiii care plâng: nu îi duceți în brațe până la grădiniță și nu îi țineți în brațe în vestiar ridicându-i. Apoi îi va fi foarte greu copilului să se desprindă de voi. Mai bine luați-l de mână sau puneți-vă în genunchi lângă el și îmbrățișați-l.

La noi adaptarea a decurs fără probleme majore, însă pentru că anul trecut m-au contactat multe mame care nu au avut același noroc, am cerut ajutorul urmăritorilor mei și am adunat câteva tips-uri care îi pot ajuta pe copii. Chiar dacă, în cele mai multe cazuri, cel mai mult ajută timpul:
Copiii plâng pentru că voi sunteți cel mai prețios lucru din viața lor și, când pleacă la grădiniță, se tem că vă vor pierde. Aveți înțelegere și încercați să îi liniștiți.

După ce ajungeam acasă, Samík era mereu încântat că e din nou lângă jucăriile lui și, de cele mai multe ori, se ducea imediat să se joace, lucru pe care îl apreciam. Ce mi-a plăcut mai puțin a fost că își revărsa unele frustrări pe Sárinka, ceea ce până atunci nu făcea. De obicei era o reacție la ceva ce i se întâmplase la grădiniță.
Îi repetam mereu că, dacă cineva îi face ceva ce nu îi place, trebuie să spună imediat și să arate clar că nu îi place. A preluat o mulțime de lucruri neplăcute de la copiii de la grădiniță (replici obraznice, provocări, grimase) și apoi încerca să le aplice și acasă, ceea ce a fost o mare probă de răbdare pentru noi toți.
Trebuie să vă obișnuiți cu ideea că, odată cu începerea grădiniței, copilul vostru va fi influențat și de alți oameni, nu doar de voi, și că asta face parte din viață.
Copiii își țin emoțiile sub control la grădiniță, iar când ajung acasă, într-un mediu familiar, în siguranță, își dau drumul la emoții. Asta poate fi solicitant pentru toată lumea. Mi s-a întâmplat de câteva ori ca cei mici să se certe deja în vestiar sau în mașină, să răspundă obraznic sau pur și simplu să nu asculte. Durea și uneori trebuia să îmi iau timp să trec peste, însă e important să nu o luați personal și să vă spuneți că „e doar o perioadă”.

Lucie @schoolofmylife
În primul rând, mama a doi copii mici: Samuel (6 ani) și Sára (4 ani). Am absolvit Facultatea de Pedagogie a Universității Carol și educația mea influențează în mare măsură și conținutul pe care îl creez pe rețelele sociale și pe blog, unde sunt activă din perioada în care s-a născut Samík.

În prezent vă aflați pe www.premiumbarefoot.ro