Cum să gestionezi începutul grădiniței fără stres inutil

Începerea grădiniței este o schimbare mare nu doar pentru copil, ci pentru întreaga familie. Cum te pregătești ca acest pas în necunoscut să însemne cât mai puțin stres?

Intrarea copilului la grădiniță este cea mai mare schimbare din viața unui om, chiar dacă nu pare așa. Pentru prima dată pleacă din brațele familiei către o instituție în care, cel mai probabil, va funcționa apoi până la pensie. Această tranziție este adesea complicată și solicitantă. Avem însă o mulțime de opțiuni ca să o facem mai ușoară. Da, mai ales noi, părinții.

Începerea grădiniței este solicitantă

Până în momentul începerii grădiniței, copilul își petrecea timpul mai ales cu mama, tata, alți membri ai familiei și prietene cu copii de aceeași vârstă. În clasă, dintr-odată e singur, cu doamne educatoare necunoscute și, în același timp, împreună cu încă până la 27 de copii. Dintr-odată îl așteaptă o mulțime de sarcini, respectarea unui program, iar chiar dacă educatoarele sunt minunate (și în majoritatea cazurilor chiar sunt), pot apărea situații neplăcute pe care, oricât ai vrea, nu le poți preveni complet.

Pentru că 28 de copii vin din 28 de familii cu 28 de stiluri diferite de educație, din care trebuie să rezulte un compromis comun rezonabil, altfel nicio grupă de grădiniță nu ar putea funcționa. În același timp, între copii există diferențe extreme, atât ca vârstă, cât și, de exemplu, ca abilități, intelect, cunoștințe, caracter sau temperament. Amestecul e adesea „sălbatic”, iar să te pregătești perfect nu se poate niciodată. Totuși, ca părinți, putem influența unele lucruri și îi putem ușura copilului începutul.

Ce rol are părintele

Deși ar putea părea că, odată cu intrarea la grădiniță, vom trece pe plan secund în ochii copilului, nu este așa. Tocmai cu noi copilul are cea mai intimă relație și este necesar să o aprofundăm în continuare, să îl asigurăm că, deși este la grădiniță, este în continuare iubit, că îl iubim mai mult decât orice pe lume. În măsura de care copilul tău are nevoie. La unii ajunge o dată pe săptămână, la alții de o sută de ori pe zi. Dar noi trebuie să oferim alinarea de care are nevoie.

Rămânem în continuare un port sigur, în care copilul se întoarce mereu. Într-o familie care funcționează bine, tocmai acest sentiment de siguranță ajută cel mai mult.

Pregătește copilul și pe tine

Fiica mea a început grădinița în septembrie, la trei ani. A fost foarte interesant să observ totul dintr-o altă perspectivă decât cea de educator. Acum îți arăt câteva principii care ajută și funcționează indiferent de cum este copilul.

respectă întotdeauna ce ați stabilit – „vin imediat după prânz” înseamnă că vin cu adevărat imediat după prânz
nu prelungi despărțirea – când începe plânsul, un pupic, o îmbrățișare și gata. Al douăzecilea „ultim” pupic nu ajută cu nimic
există o formulă de genul: „Fiecare dintre noi are o treabă pe lumea asta. Treaba noastră până acum a fost să învățăm împreună acasă tot felul de lucruri, în timp ce tata construia poduri. Eu acum voi avea treaba să îngrijesc oameni, iar treaba ta va fi să mergi la grădiniță, să te joci acolo și să înveți o mulțime de lucruri noi.”
nu lăsa copilul la grădiniță mai mult decât este strict necesar – copiii sunt mici o singură dată, iar timpul trece mult prea repede. Nu construim o relație apropiată pe viață dacă vor sta în fiecare zi opt ore sau mai mult la grădiniță. Desigur, dacă situația economică și cea de la serviciu a părinților permite
o mulțime de detalii mici, la care ne uităm în paragraful „Sfaturi practice”

Cum alegi grădinița

Dilema clasică apare deja la alegerea grădiniței. Conform cercetărilor, cel mai frecvent factor de alegere este distanța. Întrebarea mea, ca educator, este însă: vreau pentru copilul meu o grădiniță aproape sau una de calitate? Desigur, e posibil ca și cea mai apropiată să fie de calitate, dar statistic vorbind, mai degrabă nu. Și da, vorbim despre locuri unde există, de fapt, o alegere. Dacă pe o rază de douăzeci de kilometri există o singură grădiniță, atunci e o alegere clară indiferent de orice.

Cel mai bun indicator este, ca întotdeauna, recomandarea. Prieteni, rude, vecini, oricine pe baza experiențelor reale. Iar acestea nu mint. Niciodată. Dacă cinci oameni, independent unul de altul, îți spun că grădinița respectivă este grozavă, atunci foarte, foarte, foarte probabil chiar este.

Sfaturile mele personale, care ajută la decizie:

are grădinița o curte mare? Super
se iese afară indiferent de vreme? Super
aceiași educatori rămân cu copiii toți cei trei ani? Excelent
sunt multe activități extra? Rău (asta ar fi pentru un alt articol… pe scurt: prea multe activități extra dăunează, chiar și două pe săptămână, atât din perspectiva educatorului, a copiilor, cât și a cercetărilor internaționale)
grădinița e plină de decorațiuni făcute de copii, adică nu în stilul imaginilor Ctrl + C și Ctrl + V ca în 1986? Super
grădinița arată, în general, frumos din punct de vedere vizual? Super
când întâlnesc copiii de la grădinița respectivă afară, la plimbare, sunt veseli? Minunat!

De stat/privată/alternativă

Eu personal am lucrat întotdeauna doar într-o grădiniță de stat, ceea ce nu înseamnă însă că aș avea, din principiu, ceva împotriva alternativelor sau a grădinițelor private.

La alternative (de ex. Montessori, Waldorf, Začít spolu) văd însă o mare problemă – aceste instituții sunt, în același timp, și filozofii. De exemplu, pedagogia Montessori pune accent pe materiale naturale, dar să îți dai copilul la o grădiniță Montessori doar pentru că e la modă acum, iar acasă să ai totul din plastic, miroase a poză. La fel, nici educatorii nu trebuie neapărat să fie pe aceeași lungime de undă cu această filozofie.

La grădinițele private, problema este că nu sunt controlate de stat (de regulă nu intră sub jurisdicția Inspecției Școlare Cehe), iar experiențele mele strict personale sunt că acolo copiii sunt doar supravegheați. O grădiniță privată asigură un colectiv mai mic, dar întreabă despre modul în care este educat copilul tău.

Un minus al grădinițelor de stat sunt, la rândul lor, numărul mare de copii. Unde există plusuri, există întotdeauna și minusuri. Depinde doar de mine, ca părinte, să decid care factor este cel mai important la alegere.

Grădinița este în primul rând o instituție educațională, nu un loc de „ținut copilul”. Asta e ceva ce trebuie să conștientizeze fiecare: vreau să fie copilul supravegheat sau vreau să fie educat corect?

Sfaturi practice

Copiii trăiesc un stres enorm când încep grădinița, ceea ce e logic. E ca atunci când noi începem un job nou. Și noi ni l-am ales singuri, de bunăvoie, știm în ce ne băgăm, iar maturitatea emoțională este, fără îndoială, la un nivel mai ridicat, și totuși poate fi destul de greu. Există însă lucruri mici care pot reduce semnificativ stresul.

Autonomie

Dacă un copil se poate descurca singur (mâncat, toaletă, îmbrăcat), nu depinde de ajutorul altora. Îi crește stima de sine și autonomia și nu ajunge în situații în care nu știe ceva, nu reușește, așteaptă ajutor.

Îmbrăcăminte

Alege haine pe care copilul le poate îmbrăca singur și care sunt practice. Salopeta e grozavă ca nivel de confort, dar mersul la pipi e un coșmar. Șireturile și mănușile cu degete sunt, de asemenea, strict nerecomandate (vezi paragraful anterior). Fără prea mult „stil”, principalul e să fie practic, funcțional și copilul să se poată juca pe cinste în haine, fără teama că va fi certat.

Program

Regularitatea este una dintre trăsăturile psihologice de bază ale copilului preșcolar. De aceea și programul zilnic la grădiniță este același. Oferă un sentiment de siguranță, pentru că cel mic știe ce urmează. La fel și acasă – de exemplu, la aceeași oră la culcare, la aceeași oră trezirea.

Ritualuri

De asta sunt strâns legate ritualurile (de exemplu și Večerníček – emisiunea cehă de seară pentru copii). Sunt momente zilnice care se repetă mereu, îi oferă copilului repere în zi, pentru că timpul este foarte relativ pentru el, și e ceva la care se poate bucura. Eu, de exemplu, când totul e în regulă la grădiniță, îmi duc mereu fiica acasă pe umeri.

Abordarea față de copil

Înainte de începere, e nevoie să vorbiți despre grădiniță, să mergeți să o vedeți. Să faceți, de exemplu, un plan vizual al zilei – vii, te schimbi în vestiar, te joci, e gustarea, te joci din nou, ieșiți afară, e prânzul și pleci acasă. Copilul trebuie în primul rând motivat (dar nu mituit), totul descris, explicat, discutat.

Ziua porților deschise

Să vezi tot ce se poate (vestiar, clasă, dotări…), fiecare instituție are o „atmosferă” proprie. Și pentru că instituția e formată din oameni, fă cunoștință cu ei și nu întreba dacă se gătește sănătos (în fiecare grădiniță din Cehia se gătește sănătos), ci ce valori dezvoltă grădinița la copii, pe ce se concentrează în educație. Pentru un nespecialist e greu, știu, dar aici vrem să mergem mai în profunzime.

Copilul meu nu a prins loc la grădiniță. Ce fac acum?

Copilul meu are deja trei ani, nu a prins loc la grădiniță și nu se întâmplă nimic? Asta nu ar trebui să se întâmple.

Conform legii educației 561/2004 Sb. la § 34 organizatorul, adică orașul, nu grădinița, are obligația să asigure un loc pentru copilul care până la 31. 8. a împlinit trei ani. Desigur, cu condiția să fi parcurs „cercul” birocratic al înscrierii.

Din experiența mea, organizatorii (dar atenție, poate diferi radical de la un loc la altul; aici descriu situația din Plzeň) se fac că plouă și se bazează pe faptul că părinții nu au informații și nu își cunosc opțiunile. Ceea ce, în realitate, chiar nu le cunosc. Așa că vezi paragraful anterior și sună mai întâi directorul/directoarea. Dacă nu are locuri, atunci direct la organizator.

Și un lucru important – la admiterea la grădiniță există coeficienți de sistem acordați, de exemplu, pentru vârsta copilului, domiciliu, frați la grădiniță… astfel încât conducerea grădiniței nu are, de fapt, nicio influență asupra admiterii. Sistemul ordonează copiii admiși și gata. Dacă am rămas sub linie, încă ne putem încadra, pentru că unii nu încep deloc, unii se mută etc., iar copilul meu urcă în listă. Dar dacă are trei ani și tot e sub linie și la final de august, din nou, vezi mai sus.

O să fie bine

În practica mea mi-au „trecut prin mâini” sute de copii și, fără excepție, fiecare a ajuns până la urmă să iubească grădinița. Începuturile pot fi grele, dar totul este temporar, iar „nu vreau la grădiniță” se va transforma curând în „nu vreau să plec de la grădiniță”. Serios. Și se va întâmpla mult mai repede decât crezi. Activează răbdarea, blândețea și empatia la maximum și ai încredere că, împreună cu copilul tău, veți reuși.

Mgr. Ondřej Koželuh

Își finalizează doctoratul în Pedagogie generală, predă la ZČU din Plzeň viitoare educatoare de grădiniță, iar el însuși a predat cinci ani la grădiniță. Autorul cărții Učitelem ve školce. Susține seminare educaționale pentru părinți și profesori.

Încotro te vor duce pașii mai departe: